luni, 21 februarie 2011

Hong Kong: chinezi, chinezi si iar chinezi – part I

by Bobo


          Acum ceva ani (ceva mai multi, asa, vreo 15) am citit Shogun al lui James Clevell. Iar apoi am continuat cu intreaga serie, fara Changi ca viata in lagarele de concentrare nu pot sa zic ca m-a atras prea mult. Dar cu ocazia asta am descoperit o lume a contrastelor, o lume a piratilor, o lume complet diferita de tot ce stiam eu pana atunci. Aveam vreo 15, 16 ani si totul parea ca o poveste. Asa s-a nascut dorinta de a vedea Hong Kong-ul. Nu a fost niciodata in topul preferintelor mele si erau multe altele inainte, dar daca am avut ocazia, am zis… de ce nu? Si asa am ajuns in aceasta iarna in Hong Kong.

          De ajuns acolo nu este prea greu. Importanti sunt banii. In primul rand banii de avion. Fiind tocmai in China (sau ma rog, intr-o regiune cu statut special a Chinei) biletul de avion costa ceva bani. Toate marile companii zboara pana acolo, si daca biletul este luat cu ceva timp inainte (si mai ai si bafta sa gasesti vreo oferta speciala), poate sa te duca pe la 700, 800 de euro de persoana. Asta e, daca low cost-ul nu s-a inventat inca pentru zborurile transcontinentale (low-cost adevarat, nu asa cum zbura Blue Air spre Thailanda)… Sfatul meu ar fi sa incercati sa gasiti bilete la Qatar, Turkish Airlines, China Airlines sau altele de acest gen. Ar trebui evitate Air France, KLM, Lufthansa, BA. Serviciile lor sunt impecabile, dar escala ar fi Paris, Amsterdam, Frankfurt sau Londra. Si nu are niciun rost sa zbori spre vest ca apoi sa te intorci. Eu am zburat cu Air France si am avut un soc cand am vazut ca din Paris zburam inapoi pe deasupra Romaniei. Asa incat am reusit sa pierd vreo 6 ore numai cu avionul. Si zborul nu este unul chiar scurt: Bucuresti Paris aproape 3 ore, escala de 5 ore in Paris, iar apoi aproape 13 ore pana in Hong Kong. Deci orice scurtare a timpului de zbor e mai mult decat binevenita.

          Probleme cu viza nu sunt, pentru ca nu iti trebuie una. Din ziua in care ajungi poti ramane maxim 90 de zile in Hong Kong (daca iesi din Hong Kong pentru diverse excursii, gen Macao, la intoarcere ti se va pune o alta viza cu alte 90 de zile disponibile). Atentie insa, in aceste 90 de zile nu ai voie sa lucrezi (oricum, posibilitate destul de redusa tinand cont cati chinezi sunt si cati incearca sa ajunga acolo din China). Pentru mai multe informatii despre viza, se poate vizita site-ul Ambasadei Chinei (Hong Kong-ul face parte din China, dar are un statut special, pentru China trebuie viza).

          Hotelurile sunt cam pe toate drumurile si pentru toate buzunarele. Totdeauna cand plec undeva (nu intr-o excursie organizata), site-ul de capatai este http://www.booking.com/. Gasesti acolo de la apartamente si hosteluri pana la hoteluri de 5 stele pentru care ti-ar trebui salariul mediu din Romania pe mai multe luni doar pentru o noapte. Ca ordin de marime, un pat intr-un hostel este cam 10, 15 euro, iar o noapte la un hotel decent intr-o zona cat de cat centrala porneste de la 50 de euro de persoana. Atentie insa la conditiile de la fiecare hotel. De obicei, in Hong Kong este o taxa de 10% (service tax) care nu este inclusa in pretul afisat pe site, dar este mentionata. Asa ca tineti bani si pentru aia si citit cu atentie tot ce scrie in rezervare. Un alt obicei destul de prost al asiaticilor (nu doar in Hong Kong mi s-a intamplat), atunci cand faci check-in-ul la hotel, si platesti cu cardul, ti se blocheaza o suma mai mare decat pretul camerei. In Hong Kong acea suma a fost cam 100 de euro. Explicatia a fost “just in case…”. La sfarsitul sejurului, banii sunt deblocati. Dar din nou, atentie sa fie luati si acei bani suplimentari in calcul (sic el mai bine intrebati la hotel daca se opresc si cat anume).

          Eu am stat la Butterfly on Morisson, care este in Wan Chai si camera a fost cam 100 de euro pe noapte, fara mic dejun, pentru doua persoane. Hotelul este aproape de Times Square (cam 5 minute de mers pe jos), unde este o statie de metrou (si un mare mall – ma rog, mallurile sunt peste tot, bani sa ai). El se vrea un fel de boutique hotel, dar cred ca ramane cu aceasta dorinta (inscrisa in toate pliantele din camera). Singurul lui dezavantaj major era baia, care nu oferea prea multa intimitate, avand doua usi glisante de sticla, transparente. Hotelul are 28 de etaje si daca ai norocul sa stai cat mai sus, ai o priveliste superba spre munti (daca stai mai jos ai priveliste spre niste blocuri vechi si urate rau de tot – blocurile noastre comuniste sunt frumoase in comparatie cu ale lor). Personalul vorbea destul de bine engleza (cel de la receptie) si erau destul de amabili, asa incat si asta poate fi considerat un plus. Se ajunge usor de la aeroport cu un shuttle (se poate lua si un taxi  - pt doua persoane shuttle-ul costa 300 de dolari HK dus –cam 30 de euro- iar taxiul era cam 350 de dolari HK). La drumul inspre aeroport, acelasi shuttle. Trebuie anuntat cu 4 ore inainte de ora la care trebuie sa ajunga – atentie insa, alti 150 de HKD de persoana. Asa incat probleme cu transportul nu exista.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu