Hong Kong: chinezi, chinezi si iar chinezi...part III

by Bobo

OK, Hong Kong-ul este locul unde mall-urile sunt la tot pasul iar cumparaturile pot fi clasate ca un sport olimpic national. Dar totusi sunt destule locurile care chiar sa merite vazute (si in cazul in care cineva vrea sa ia parte la maratonul de shopping, sunt impanzite de magazine, asa ca sight seeing-ul poate fi strecurat cu succes printre magazine de firme si piete pline de fake-uri).

Unul dintre ele este Victoria Peak. Se poate ajunge fie cu tramvaiul (the Peak Tram – dar trebuie rabdare mare…o coada de vreo 2 ore poate sa iti taie entuziasmul), fie cu un autobuz sau…cu un taxi. Eu personal am ajuns acolo din intamplare: vizita era programata pentru alta zi, dar ajungand la cel mai mare escalator din lume (o retea de scari rulante de 800 de metri lungime – cea mai lunga din lume de care citisem in ghidul celor de la Lonely Planet) am zis…hai sa vedem unde ajunge. Iar cand am ajuns sus (sus insemnand la capatul escalatorului – care de altfel se termina cam brusc si cam aiurea), erau indicatoare cu The Peak. Nefiind chiar cei mai sportivi din lume pentru a cobori 800m (pe scari normale de data asta, diferenta in inaltime intre pornire si locul in care se termina fiind de 135m) am zis sa mergem sa vedem varful cel mult laudat. Era un semn pe care scria ca se poate ajunge pe jos sau se poate lua un taxi, dar directia in care trebuia sa mergi…se pare ca uitasera sa o mentioneze. Taxiul pana in varf scria ca este in jur de 20 de dolari HK si cum nimeni nu stia sa ne spuna (sau nu intelegea ce vroiam noi) in ce directie sa o luam, am zis…la taxi cu noi (cam 2 euro nu era mare scofala). Numai ca taxiul in loc de 20 de dolari HK, a fost 50…dar asta e alta poveste. 

Cand am ajuns sus, fiind si a doua zi a Anului Nou Chinezesc, o imbulzeala mai ceva ca la magazine. Dar privelistea merita toti banii. Si cand spun merita toti banii nu vorbesc doar la figurat: ca sa poti urca pe terasa de unde poti vedea chiar tot HK, mai platesti inca 10 HKD de persoana (terasa care evident este pe un mall…cum altfel). Dar vederea de acolo este chiar spectaculoasa: zgarie-norii inghesuiti unii intr-altii, verdele care acopera muntii, albastrul oceanului…si din pacate griul omniprezent al smogului care domina intregul peisaj. 

Hong Kong-ul, incercand sa devina un oras cat mai cosmopolit, are de ceva ani (de vreo 5 asa) si un Disneyland. Pentru mine, care am copilarit cu Donald si Goofy, Disneyland-ul era pe primul loc in topul a ce vroiam sa vad in HK. Este destul de usor de ajuns acolo. Se afla pe insula Lantau (unde este si aeroportul si statuia gigantica a lui Buddha), si are o statie de metrou proprie. Dar…a fost dezamagitor. Pe langa cel din Paris, mi s-a parut mult mai mic si…mai inghesuit. Ok, ok, e in Hong Kong si era normal sa fie inghesuit (mai era si a treia zi a Anului Nou Chinezesc) dar…parca nici chiar asa. Oricum in cazul in care povestile Disney inca au un efect asupra voastra, merita vizitat.

In Hong Kong nu trebuie ratata o plimbare cu feribotul. Este si destul de greu de altfel deoarece este cel mai accesibil si ieftin mod de a trece de pe continent pe insula si inapoi. Iar compania Star Ferry (una dintre cele care opereaza curse cu feribotul) este cea mai veche din HK…de pe la 1880. Iar feriboturile lor sunt o ramasita de istorie…cel cu care am mers prima data era din 1931…din fericire oceanul este destul de linistit, asa ca nu a trebuit sa ma intreb cat de sigure erau vasele facute in anii ’30. Se pot face croaziere pe timp de zi sau de noapte. Amandoua merita deoarece privelistea pe care o ai de pe ocean este unica. Dar in cazul in care banii sunt o problema…si o simpla trecere isi face treaba: costa doar 2.5 HKD (adica vreo 25 de centi) si sfatul meu ar fi ca un drum sa il faceti ziua, iar cel de intoarcere sa fie noaptea…impuscati doi iepuri dintr-un foc.

Din Hong Kong este extrem de usor de ajuns la Macao. Un drum de o ora cu feribotul si esti acolo. Un oras extrem de diferit de Hong Kong (poate si prin faptul ca a fost colonie portugheza iar strazile inca au nume de genul “avenida” si sunt scrise pe aceleasi placi de faianta albastra asa cum le vezi si in Lisabona) unde jocurile de noroc sunt la ele acasa. De altfel singurul loc din China unde cazinourile sunt legale si unde chinezii vin sa isi “investeasca” banii in ruleta si alte jocuri de noroc (care in mod normal te pot lasa falimentar…dar ei le vad totusi ca pe o investitie..care insa rareori aduce si profit).

Este un oras prin de culoare (in special auriu) si cu hoteluri care iti iau ochii prin forme cat mai ciudate. Este un oras care (din punctul meu de vedere) poate fi vizitat intr-o singura zi – asta daca nu cumva ai ceva banii pe care sa tii mortis sa ii lasi la masa verde.

In cazul in care vreti de fugiti de frigul din Romania si planificati o excursie iarna, ar trebui sa va interesati de data Anului Nou Chinezesc si sa incercati sa il petreceti in Hong Kong. Festivitatile dureaza 3 zile iar focul de artificii din a doua zi este unul spectaculos: tine 26 de minute si chiar te lasa cu gura cascata. Pe langa focul de artificii este un festival al luminilor in Tsim Sha Tsui, o parada de care alegorice si multe, multe altele. Insa majoritatea localurilor si hotelurilor isi adauga o taxa de 10% in plus pentru aceaste zile si nopti de petrecere (petrecere in stilul lor caracteristic – nu va imaginati iesiri la terase si cluburi indesate – pe vremuri se petrecea in familie, la restaurante sau, ma rog, intalniri cu prietenii…acum se petrece cu cardul in mana umplandu-ti sifonierul cu ce nu ai nevoie).

Dar cel mai fasinant obiectiv este insa Hong Kong-ul. Oriunde erai si oriunde te uitai, privelistea era alta. Doua lucruri totusi ramaneau constante: zgarie norii si aglomeratia. Dar cu toate acestea, ramane un oras fascinant si un oras care merita vazut.