by Iuli
Nu aleg sa merg cu masina proprie prea des...defapt, nu aleg mai deloc. Orice calatorie intreprinsa dincolo de granitele patriei o fac fie cu autocarul fie cu avionul, respectiv mijloacele de transport de la destinatie...nu e un principiu, este doar o alegere ce-mi pare mai comoda, desi, probabil, calatoria cu masina proprie ar scuti cate ceva din cheltuieli...din acest motiv automobilul nu este echipat nici cu detector de radar, nici cu GPS – desi, sincer, detectorul de radar lipseste si din oarece motive de...etica, sa zicem.
In primavara lui 2009, de Paste, mai exact, am decis sa facem o vizita litoralului Bulgaresc si am profitat de oferta de cazare prezentata de catre agentiile de turism pentru Balcic. Din punctul meu de vedere, destinatiile vacantelor sunt de trei feluri: ‘de lenevit’, ‘de vizitat’ si ‘de lenevit + vizitat’ (in cazul unor sejururi mai lungi)...Week-endul la Balcic a fost destinat ‘vizitatului’ asa ca ne-am facut din timp temele si research-ul in legatura cu ce am fi putut face in timpul celor aproximativ trei zile petrecute pe litoralul bulgaresc. Stiind ca nu avem GPS ne-am pregatit cu harta si am cautat indrumari pe forumuri si travel planners (http://www.viamichelin.com/ si http://www.ro.map24.com/) dar si cu gandirea detaliata a traseului pe Google Maps (www.maps.google.com). Dintre traseele recomandate pentru Bucuresti – Balcic:
1. Bucuresti – Constanta – Vama Veche – Shabla – Balcic
2. Bucuresti – Ruse – Silistra – Dobrich – Balcic
3. Bucuresti – Giurgiu – Ruse - Razgrad – Schumen – Varna – Balcic
- l-am ales pe ultimul, care, desi poate mai lung decat restul, ne-a oferit un drum plin cu privelisti incantatoare, deloc aglomerat si intr-o stare destul de buna. Nu am intalnit, nici la dus nici la intoarcere, vreun radar , restrictie absurda de viteza sau politist ‘pus pe spaga’ – poate am fost noi mai norocosi insa cred mai degraba ca primul mit a fost spulberat – DETECTORUL DE RADAR ITI TREBUIE PENTRU A-TI TESTA CAII PUTERE OBOSITI DE AGLOMERATIA DIN ROMANIA SI A TRECE VAL-VARTEJ PE LANGA ‘FRAIERII’ DE BULGARI CARE RESPECTA REGULILE...nu este o practica generala, evident, dar am vazut ca se poarta...contrar parerii mele de a respecta principiul ca ‘atunci cand esti la Roma sa te porti ca romanii’...
Odata ajunsi in Balcic, ne-a luat ceva timp pentru a gasi hotelul, deoarece drumul care lega soseaua principala de el (sau singurul drum pe care il gandisem noi) era in lucru si...blocat, fara a avea, evident, vreun indicator cu varianta ocolitoare. Am avut noroc cu masina din spatele nostru, din care a coborat un pusti ce vorbea (da!) engleza si care ne-a intrebat unde vroiam sa ajungem si s-a oferit sa ne ghideze pana la hotel. Doua mituri au fost iarasi spulberate – BULGARII NU SE POARTA URAT CU ROMANII SI UNII DINTRE EI VORBESC ENGLEZA...
Hotelul, Lotos - 3* (http://www.lotos-hotel.com/indexen.html), pentru care platisem agentiei de turism aproximativ 430 RON/caciula/3 nopti + demipensiune + masa de Paste, desi nu era vreun monument arhitectonic, ne-a impresionat placut prin fatada ingenioasa (vele, ce ‘reflectau’ intr-un fel portul de iahturi din imediata apropiere), curatenie si ospitalitate – ca si conditii, l-as putea echivala unui hotel de 2* din Grecia iar faptul ca se afla chiar pe mal si privelistea pe care o aveam din camerele orientate catre mare i-au mai adus din partea noastra cateva ‘margarete’. Ca orice localitate – port, Balcicul are si el acel aer degajat ce te imbie la plimbari meditative pe faleza, introspectie si creatie, lucru de care am si profitat dealtfel in fiecare seara a sederii noastre acolo. Peisajul este incantator in orice moment al zilei si unghiurile din care poti admira linistita localitate cu casutele ei albe sunt dintre cele mai interesante, de la panorama data de drumul ce coboara catre faleza si pana la pontoanele si cheurile lungi ce-ti ofera o prezentare a orasului in intreaga lui splendoare dar si prilejul unei contemplari tacute a infinitei mari.
Prima zi a vizitei noastre acolo a fost dedicata vizitarii castelului Reginei Maria (pe care este greu sa nu-l gasiti deoarece ambele drumuri principale ale Balcicului conduc catre el) si a faimoaselor sale gradini – pentru ambele intrarea era de aproximativ 10 leva1)/caciula. Starea extrem de bine conservata a castelului in sine – mai degraba o superba vila decorata simplu si sobru, a mobilierului si a imprejurimilor sale precum si excelenta organizare si administrare a gradinilor te faceau sa simti inca vie prezenta regalitatii in acel loc. Am petrecut o zi plimbandu-ne prin labirintul botanic si am admirat plante dintre cele mai diverse si interesante, de la lalele izbitor de rosii si pana la cactusi cum numai in Mexic credeam ca pot exista...Recomand vizitarea cramei cu atmosfera ei de epoca, unde puteti degusta vinuri alese facute dupa retetele insesi reginei si de unde puteti cumpara pentru doamne dar si pentru cei de-acasa un excelent vin de migdale.
Cea de-a doua zi am rezervat-o unei excursii auto de-alungul litoralului bulgaresc, avand ca destinatie Nessebar-ul. Traseul l-am gandit dinainte de a ajunge in Bulgaria si aveam deja in minte localitatile prin care trebuia sa trecem. Indicatoare sunt (spulberarea mitului 4 – EXISTA INDICATOARE IN BULGARIA LA FEL DE LAMURITOARE CA SI IN ROMANIA) dar nimeni nu-ti scrie pe ele Nessebar, cand tu te afli inca in Balcic...lucru logic, dealtfel. Este suficient sa stii ca trebuie sa urmaresti Burgas-ul (oras mare, port la Marea Neagra, aflat la 160km sud de Balcic si la 35km sud de Nessebar) si apoi, cand te apropii vei gasi si directionari catre Nessebar. Sau, mai simplu, urmariti drumul national 9 (cel care vine din Romania prin Vama Veche si merge de-alungul litoralului) desi, la iesirea din Varna puteti ‘beneficia’ si de autostrada A5 (pentru o scurta bucata, de cateva zeci de kilometri). Nu face rau sa stiti si cateva corespondente din alfabetul chirilic, lucru ce va poate ajuta sa ‘ghiciti’ localitatile inscrise pe indicatoarele strict ‘bulgaresti’ (Varna, spre exemplu, se scrie asemanator cu ‘Bapha’, de unde puteti astfel sti si cum ‘arata’ Kavarna – ‘KaBapha’, puteti afla ca ‘s’ se scrie ‘c’ etc.) – memoria vizuala va ajuta oricum sa identificati localitatile scrise cu litere chirilice dupa ce le-ati vazut o singura data corespondenta in alfabetul latin.
Recunosc ca nu m-a impresionat arhitectura chinuit mediteraneana a hotelurilor bulgaresti de la malul Marii Negre iar la Nessebar ce ne-a interesat defapt sa vizitam a fost orasul vechi, monument istoric aflat in patrimoniul UNESCO. O scurta descriere pentru acesta ar fi ca seamna intr-un fel cu o ‘Sighisoara’ de la malul marii, cu stradute inguste ce serpuiesc printre case medievale, dar si noi sau re-facute pastrand insa arhitectura si stilul arhaic. Am avut norocul unei zile insorite si privilegiul de a ne delecta cu un pranz delicios la una din terasele cu vedere la faleza Sunny Beach-ului (Nessebar-ul vechi este asezat pe o insula legata de tarm printr-un drum ingust, ca un istm). Gasiti pe aceasta insula un numar impresionant de biserici dar si de magazine de unde puteti cumpara suveniruri si produse traditionale bulgaresti, cum ar fi faimosul parfumul de trandafiri.
La intoarcerea spre Balcic am facut un popas intr-un loc mai putin obisnuit, pe care-l gasisem din intamplare pe Google Earth si ale carui imagini ma impresionasera atat de mult, incat am decis sa nu-l ‘ratam’. Este vorba despre plaja de la Irakli, care se gaseste la gura de varsare a raului Vaya, facand dreapta pe primul drum dupa ce treceti de Banya. Natura salbatica, cei trei kilometri de plaja cu nisip alb si incluziunea zonei pe lista de monumente naturale au facut ca locul sa pastreze un farmec netulburat de avantul expansiunii constructiilor turistice si o destinatie mai mult decat perfecta pentru iubitorii de camping si viata boema.
A treia, si ultima noastra zi plina petrecuta pe malul bulgaresc al Marii Negre am dedicat-o capului Caliacra, care se gaseste la aproximativ 35km de Balcic, urmand acelasi drum national 9 dar de data aceasta in directia opusa, spre Kavarna. Pe-acest drum am avut ghinionul de a ne incurca putin dar si norocul de a fi intrebati de catre un prea-amabil domn bulgar “domnu’, domnu’, unde?” - care ne-a condus apoi pana in Kavarna.
Aici, la Caliacra, am avut ocazia sa vad ca bulgarii pun ceva accent pe energii alternative si ca au profitat din plin de potentialul eolian al zonei construind o padure de mori. Promontoriul ce se inalta din mare pentru mai mult de 50 de metri, vechea cetate atat de incercata de intemperii, dar si o grota amenajata si privelistea ce-ti taie respiratia, fac din capul Caliacra o destinatie demna de toata atentia. O serie intreaga de legende se leaga de Caliacra, dintre care cea mai cunoscuta este cea a unui grup de fete bulgare care s-au aruncat in mare de pe promontoriu, pentru a nu fi prinse de catre turci si convertite la Islam. La intrarea in Caliacra exista un monument dedicat fecioarelor, numit “Poarta celor 40 de virgine”.
Loc pentru parcare gasiti la intrarea in cetate, unde exista si doua-trei tarabe cu suveniruri si racoritoare. Puteti gasi in zona un restaurant foarte apreciat ce serveste fructe proaspete de mare aduse direct din crescatoria aferenta dar si pitorescul golf Bolata.
____________________________________________________________________________
1)1 leva = 0.5 euro = 2 lei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu